CÂND IUBEȘTI, DAR ÎȚI ESTE MEREU TEAMĂ CĂ VEI FI PĂRĂSITĂ

O situație despre frica de abandon, rănile din copilărie și puterea de a-ți rescrie povestea.

Diana a venit la terapie pentru că se certa aproape zilnic cu partenerul ei.

Îl iubea. Își dorea să fie aproape de el. Dar, în același timp, îi era permanent teamă să nu-l piardă.

Când el era ocupat, Diana simțea că nu îi acordă suficientă atenție. Când se îndepărta, devenea anxioasă. Apăreau reproșurile, gelozia, nevoia de control.

Și, cu cât se temea mai mult că îl va pierde, cu atât îl împingea mai departe.

La început, am lucrat asupra relației de cuplu. Dar, pe măsură ce Diana a început să vorbească despre copilăria ei, am descoperit ceva important.

Uneori, persoana de care ne este cel mai teamă să nu ne părăsească astăzi trezește rana unei persoane care ne-a rănit în trecut.

În familia ei existaseră control, critică, respingere și mesaje care o făcuseră să creadă că trebuie să rămână mereu aproape de părinți și să își pună propriile nevoi pe locul al doilea.

Diana învățase, fără să-și dea seama, că iubirea poate fi pierdută. Așa că încerca să o țină strâns.

Prin gelozie. Prin verificări. Prin reproșuri. Prin teamă.

În procesul terapeutic, a început să înțeleagă că aceste comportamente nu o făceau „prea sensibilă” sau „prea geloasă”. Erau strategii pe care le învățase pentru a se proteja. Dar acum putea învăța altele, anume unele noi mult mai utile în această etapă de viață.

A început să-și exprime nevoile fără acuzații, să pună limite, să tolereze mai bine distanța și, mai ales, să-și construiască din nou propria viață.

S-a înscris la facultate. A început să investească în ea. Să aibă preocupări, obiective și un spațiu al ei.

Treptat, fiind ghidată profesionist, ceva s-a schimbat.

Nu doar relația cu partenerul. Relația cu ea însăși.

Pentru că vindecarea nu înseamnă să-l faci pe celălalt să nu mai plece.

Uneori, vindecarea înseamnă să ajungi în punctul în care știi: „Dacă cineva pleacă, eu nu mă mai pierd pe mine.”

Aceasta este una dintre cele mai frumoase transformări pe care le poate aduce terapia: momentul în care începi să înțelegi că trecutul tău îți poate explica rănile, dar nu trebuie să-ți scrie viitorul.

Poate că și tu te regăsești în povestea Dianei.

Poate iubești intens, dar trăiești cu frica de a fi părăsită.
Poate te consumă relația și nu mai știi unde te termini tu și unde începe celălalt.
Poate repeți comportamente pe care, în adâncul sufletului, știi că nu le mai vrei.

Nu ești condamnată să repeți ceea ce ai învățat cândva.

Cu răbdare, siguranță și ghidare terapeutică, poți învăța un alt mod de a te raporta la tine, la iubire și la ceilalți.

Uneori, primul pas spre o viață diferită este să ai curajul să te întrebi:

„Oare ceea ce trăiesc astăzi îmi aparține cu adevărat sau este o poveste pe care am învățat-o demult?”

Iar de aici poate începe schimbarea.