O fi sau nu adevărată, dar povestea despre Kafka și fetița care și-a pierdut păpușa este extraordinară. Franz Kafka a avut parte de o experienţă neobișnuită, cu 1 an înainte să moară, în toamna lui 1923. Plimbându-se printr-un parc, din Berlin, a întâlnit o fetiță, care avea o supărare: “ Am pierdut o păpușă, i-a spus ea…” Kafka s-a oferit să o ajute să găseasca acea păpuşă şi a stabilit o întâlnire cu ea a 2-a zi, în acelaşi loc. Neputând să-i găsească păpușa a compus o scrisoare scrisă de “acea” păpușă. Atunci când s-au revăzut, i-a oferit-o, spunându-i: „Te rog nu plânge, am plecat într-o călătorie pentru a vedea lumea. Îţi voi scrie o carte despre aventurile mele…” Iată ca acesta a fost începutul unui șir de scrisori. În timpul întâlnirilor celor doi, acesta îi citea aceste scrisori destinate alinării sufletului ei care cuprindeau aventuri imaginare ale păpuşii ei iubite. La sfârșitul întâlnirilor lor, Kafka i-a făcut cadou o păpuşă. Evident că era diferită de cea originală. Însă, ultima scrisoare conținea și niște explicații: „Călătoriile mele m-au schimbat… ” După câțiva ani fetița, care era mare acum, a descoperit o scrisoare într-o despicătură abia observabilă a păpuşii. În scrisoare era evidențiat un aspect al vieții: „Fiecare lucru pe care îl iubeşti este foarte probabil să îl pierzi dar, în final, dragostea se va întoarce într-un mod diferit ”